Film – Masacru în Ruanda – Shooting Dogs (2005)

Masacru în Ruanda

Shooting Dogs, război, film Marea Britanie / Germania, regia Michael Caton-Jones.
În rolurile principale: John Hurt, Hugh Dancy, Clare-Hope Ashitey.

Titlul filmului se referă la acțiunile soldaților ONU care au împușcat câinii fără stăpân care au mâncat trupurile morților. Întrucât soldații ONU nu aveau voie să tragă în extremiștii Hutu care provocaseră decesele, împușcarea câinilor este un simbol al nebuniei situației pe care filmul încearcă să o surprindă.

Caseta film Shooting Dogs (2005)
Titlul original: Shooting Dogs
Titlul alternativ: Beyond the Gates
Regia: Michael Caton-Jones
Scenariul: David Wolstencroft, Richard Alwyn, David Belton
Distributia: John Hurt (Father Christopher), Hugh Dancy (Joe Connor), Dominique Horwitz (Capitaine Charles Delon), Louis Mahoney (Sibomana), Nicola Walker (Rachel), Steve Toussaint (Roland), David Gyasi (François), Susan Nalwoga (Edda), Victor Power (Julius), Jack Pierce (Mark), Musa Kasonka Jr. (Boniface), Kizito Ssentamu Kayiira (Pierre), Clare-Hope Ashitey (Marie)
Durata: 108 minute
An: 2005
Gen: Drama/Istoric/Razboi

Filmul – Masacru în Ruanda
Un preot catolic și un profesor de engleză au rămas blocați într-o școală din Kigali în timpul genocidului din Rwanda din 1994.
La 11 aprilie 1994, în timpul genocidului din Rwanda din 1994, peste 2.000 de ruandezi au fost uciși de miliția extremistă.
__________________________________________________

RWANDA, istorie.

Conferința de la Berlin din 1884 a atribuit Germaniei teritoriul Rwandei ca parte a Africii de Est germane, marcând începutul erei coloniale. Exploratorul Gustav Adolf von Götzen a fost primul european care a explorat în mod semnificativ țara în 1894; a traversat dinspre sud-est la lacul Kivu și l-a întâlnit pe rege.
Forțele belgiene au preluat controlul asupra Rwandei și Burundi în 1916, în timpul Primului Război Mondial, începând o perioadă de stăpânire colonială mai directă. Belgia a condus atât Rwanda, cât și Burundi ca un mandat al Societății Națiunilor numit Ruanda-Urundi.
Atât germanii, cât și belgienii au promovat supremația Tutsi, considerând Hutu și Tutsi rase diferite.
Belgia a continuat să conducă Ruanda-Urundi (din care Rwanda a format partea de nord) ca teritoriu de încredere al ONU după cel de-al Doilea Război Mondial.
Tensiunile au escaladat între tutsi, care au favorizat independența timpurie, și mișcarea de emancipare a Hutu, culminând cu Revoluția din Rwanda din 1959: activiștii hutu au început să ucidă tutsi și să le distrugă casele, forțând peste 100.000 de oameni să caute refugiu în țările vecine.
–
Așezarea umană modernă a ceea ce este acum Rwanda datează, cel mai târziu, din ultima perioadă glaciară, fie în perioada neolitică în jurul anului 8000 î.Hr., fie în perioada lungă umedă care a urmat, până în jurul anului 3000 î.Hr.
Săpăturile arheologice au scos la iveală dovezi ale așezărilor mici de vânători-culegători la sfârșitul epocii de piatră, urmate de o populație mai mare de coloniști timpurii din epoca fierului, care au produs ceramică și unelte de fier.
Acești primi locuitori au fost strămoșii Twa, vânători-culegători pigmei aborigeni care rămân astăzi în Rwanda.