Piesa de teatru "Take, Ianke şi Cadîr" a fost scrisa de Victor Ion Popa in anul 1938. De atunci si pana acum, mai mult decat lumina pieritoare a stelei de pe cer, aceasta creatie straluceste cu atat mai tare, cu cat anii trec.

Cuvantul care zideste
Marii artisti ai lumii, stand la masa Luminii, au vorbit cu Dumnezeu direct in Poemul, Tabloul, Muzica si Dansul sau Faptul Artistic care le-a nelinistit ziua-noaptea sau viata toata.
Duhul Sfant al Creatiei s-a intrupat in fiinta lor si, din sufletele lor, Prea-Plinul s-a oferit apoi celorlalti.
Creatia-si-Omul-Creatorul, sunt legati strans, intrepatrunsi pana la momentul diviziunii, cand, cu o dubla mare-durere, dubla mare-fericire, creatia se desprinde si respira singura.. plutind uimita.
Vorbind despre teatru, aceste plutiri, nevazute, sunt culese in plase tesute cu fir de suflet si redate, in sensul invers, de la fericire la durere si inapoi la fericire, de acei oameni simplu numiti: actorii.
In "Take, Ianke şi Cadîr", Marin Moraru, Radu Beligan si Gheorghe Dinica – ei sunt Actorii. Victor Ion Popa, el este Dramaturgul. Prin ei, spectatorii se aseaza la Masa.. si sunt serviti imparateste.

Mihai Eminescu,
  LA STEAUA

La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.

Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adânca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste înca.

(1886, 1 decembrie)